Biserica cu pictura pe panza din Remeti
biserica-remeti-pictura

Conform inscripției de pe iconostas „aceasta sfanta biserica s-a edificat in anul 1877 la staruințele prim-coratorului Ioan Toda, din materialul daruit de groful Zichy Jenő, preot fiind Mihail Berea. Pictura, de factura naiva, populara, a fost realizata in vara anului 1879 cu spesele comunei, prin Dionisiu Iuga.

biserica-remeti

Dionisie Iuga din Nicula a fost un zugrav itinerant de biserici și iconar, care a lucrat in mai multe județe din Transilvania. Biserica detine pictua executata pe panza aplicata, cu tricolorul romanesc pe bolta, fiind unicata in tara. Are hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril si este construita din barne de brad.

 

 

Biserica de lemn din Gălpâiabiserica-de-la-galpaia

Biserica de lemn din Galpaia se afla in incinta conacului Octavian Goga din Ciucea judetul Cluj unde a fost stramutata si salvata in 1939, pentru a servi unei manastiri de maicute. Biserica a fost ridicata  in veacul al 18-lea in satul Galpaia.

In 1939, dupa moartea poetului Ocatvian Goga, Veturia Goga aduce la Ciucea un superb monument de arhitectura taraneasca, biserica de lemn din comuna salajeana Galpaia, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, construita in 1575. Biserica este construita din barne de stejar, avand acoperisul in doua ape, invelita cu sindrila de brad. Turnul Bisericii – dupa modelul bisericilor maramuresene– se inalta cu mult deasupra arborilor din imprejurimi. Interiorul Bisericii a fost acoperit cu pictura, din care se mai pastreaza doar putine urme. In spatele bisericutei de lemn, se afla un mormant modest. Aici odihneste prima stareta a schitului, monahia Zenobia Sergheev, nascuta in 1911 si decedata in 1945.

Castelul de la Gheghie

Castelul de la Gheghie a fost ridicat de un grof din neamul Zichy care  l-a vandut boierului Mateescu.  Boierul Mateescu venea destul de rar la castelul de la Ghegihie, deoarece el era un prosper om de afaceri ale acelor vremuri activand in domeniul petrolului din zona Prahova.

castelul-gheghe

Cand tragea trasura la scara castelului, era mare bucurie si cele noua saloane ale castelului se umpleau de prieteni dornici de petrecere si vanatoare.

Din nefericire unul din baietii boierului Mateescu s-a prapadit de leucemie. N-a durat mult si s-a pierdut si sotia, iar singurul fiu care-i mai ramasese a plecat in razboi, de unde s-a intors sanatos la trup, dar cu mintile ratacite.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, castelul de la Gheghie a fost devastat, iar cea mai mare parte a bunurilor au fost furate. Se spune ca localnicii din vecinatatea castelului i-i purtau un mare respect si ca devastatorii castelului ar fi fost soldatii rusi. O data cu venirea comunistilor castelul a fost nationalizat si transformat intr-un sanatoriu TBC.

Muzeul memorial Octavian Goga

castelul-ogoga

Aflata la 30 km de pensiunea Carpathia localitatea Ciucea este renumit pentru muzeul memorial Octavian Goga, care este amenjat intr-un frumos castel. In perioada 1915-1917 poetul maghiar Ady Endre si sotia lui Csinszka (Boncza Berta) au stat in castelul familiei Boncza de la Ciucea. Dupa moartea tatalui sau, sotia lui Ady a devenit proprietara castelului. Dupa moartea lui Ady Csinszka, nu a mai vrut sa se intoarca in castelul de la Ciucea, si in amintirea prieteniei celor doi mari poeti, la oferit pentru cumparare familiei Goga. Familia Goga a acceptat oferta si s-a apucat de renovarea cladirilor, iar castelul a fost reconstruit. Conform dorintei lui Octavian Goga (1881-1938), dupa moartea lui aici a fost inmormantat.

Mausoleul unde sunt inmormantati Goga si sotia lui Venturia, a fost ridicat la 20 de ani de la moartea poetului. Goga Venturia in 1966 a donat statului roman toata proprietatea de la Ciucea, cu conditia ca aici sa infiinteze muzeul memorial Octavian Goga. Astfel, din 1967, la Ciucea s-a deschis Muzeul memorial “Octavian Goga”, unde o casa taraneasca, un conac, o bisericuta de lemn si un mausoleu asteapta vizitatorii cu o colectie bogata de mobilier vechi, carti, picturi, exponate etnografice, sali dedicate activitatii marelui poet Goga si o camera a marelui poet Ady in amintirea celor 2 ani petrecuti la Ciucea.

Evenimentul “Toamnă pe Valea Ierului”

toamna-valea-ierului

este organizat, in perioada 2- 4 septembrie, la Sacueni. Sarbatoarea debuteaza in, 2 septembrie, la Primarie, de la ora 11.00, cu intalnirea edililor de pe Valea Ierului, si continua cu o suita de manifestari artistice si sportive. Deschiderea festiva si depunerile de coroane sunt programate pentru ora 16.30, dupa care, la Caminul cultural se va derula gala dansurilor populare a nationalitatilor. Concertul de muzica usoara si discoteca in aer liber, de pe stadion, vor incheia prima seara de “Toamna pe Valea Ierului”.

Manifestarile artistice si sportive vor continua si sambata, 3 septembrie, cu concursuri culinare dar si de indemanare automobilistica, cudemonstratii sportive, competitii si jocuri distractive. Microbistii vor putea urmari, de la ora 12.00, un meci de fotbal, intre Letavertes si Sacueni, urmat, la ora 17.00, de un concert in aer liber, printre invitatii surpriza numarandu-se si formatiile “Groovehouse”, din Budapesta, si “Parlament”, din Bucuresti. Tinerii vor fi invitati, de la ora 22.30, la discoteca in aer liber.

In ultima zi de sarbatoare, duminica, 4 septembrie, de la ora 11.00, la bisericile confesiunilor vor fi sustinute slujbe religioase, iar de la ora 12.00, la Caminul Cultural, un concert de muzica religioasa. Iubitorii de teatru si de literatura se vor reuni, de la ora 15.00, tot la Caminul Cultural, pentru a asista la un spectacol de teatru al elevilor Liceului “Petofi Sandor”, iar de la ora 16.30, la un medalion literar.

Schitul din Lesu

schit-lesu

Schitul Sfintii Imparati Constantin si Elena a fost realizat prin munca preotului paroh Ambrozie  si a calugarilor de aici, sprijiniti moral si material de proprietarii de case de vacanta din zona Lesu, de satenii din satele apropiate si de alte cunostinte si prieteni ai preotului Paroh care au dorit sa ajute construirea unui lacas al Credintei  in mijlocul muntilor.

Constructia a inceput in anul 1999, iar bucuria de a avea un locas de rugaciune in Satul de Vacanta i-a facut pe toti sa ajute in continuare si sa faca toate demersurile pentru sprijinirea finalizarii acestui Schit. Schitul apartine de manastirea Stana de Vale.

Târgul de la Negreni

Targul de la Negreni este cel mai vechi targ anual din Romania, si se tine de peste 100 de ani, in a doua saptamana din octombrie. In anul 1815 a primit oficial aprobarea pentru organizarea targului, cu toate ca  targul se organiza cu mult timp inainte.

targul-din-negreni

Zeci de mii de persoane vin din tara si din strainatate, pentru a participa la targ, si nimeni nu pleaca fara sa cumpere ceva. Se zice, ca nici daca nu ai bani, de la Negreni nu pleci fara sa cumperi ceva. Nu este un impediment nici daca nu cunosti limba vanzatorului, fiindca atunci afacerile se deruleaza prin semne!

Cunoscut si sub numele de Fechetau, pentru ca in limba maghiara “fekete” inseamna “negru” iar localitatea ce gazdueste targul este Negreni, targul este cu un specific de produse Transilvanene dar mai ales poate fi considerat un targ anual de antichitati.  Romani, unguri, tigani gabori, rusi, nemti, italieni, cehi – toti isi dau intalnire toamna la Negreni. Aici putei sa gasiti ce nici nu var fi trecut vreo data prin cap: antichitati, tacamuri de argint, oglinzi venetiene, fotografii vechi, monede si bancnote de colectie, unelte, viori si alte instrumente de cantat, obiecte artizanale lucrate de mana cu specific romanesc, unguresc sau nemtesc, opinci, unelte de tamplarie, radiouri vechi, cazane de fiert palinca, slanina de salaj, muraturi, branza de burduf etc. Trebuie sa te abandonezi multimii de peste 30.000 de vizitatori care te poarta ca un sarpe urias printre tarabe. Targul de la Negreni nu poate fi parcurs in intregime, e un labirint in care intri de dimineata si iesi la apusul soarelui, facand poze in minte la obiecte, locuri si preturi. Nu iti propune sa cumperi ceva anume, nu vei gasi! Lasa-te dus si fii deschis si curios. Iti vei aduce aminte pe data de ce aveai nevoie sau vei gasii produse de care nu ai nevoie si nu le vei folosii niciodata dar le cumperi. Cel putin o turta dulce pictata tot vei lua sa duci acasa. Iar daca are si un ciob de oglinda incrustat in aluat, va fi cu atat mai pretioasa. La sosea mai gasesti renumitii mici de Negreni care sunt permanent o oprire obligatorie pentru cei care trec prin Transilvania spre sau din-spre Europa de Vest. Targul de la Negreni este un fenomen care te roteste ca un ciclon, te ameteste, te imbata si cu vorba molcoma, ardeleneasca, te cheama si in octombrie anul urmator.

Locul, in care se organizeaza targul este in partea de vest a Transilaniei pe drumul european E60 la mijlocul distantei intre Cluj si Oradea, la numai 25 de km distanta de pensiunea Carpathia.

 

Zona Vaii Iadului

valea-iadului

Muntii Vladeasa si Muntii Padurea Craiului “sunt despartiti, in celesta lor fiintare, de una dintre cele mai pitoresti si zvapaiate curgeri de apa: Valea Iadului”. Afluentul Valea Iadului, este cel mai important afluent al Crisului Repede. Raul, pana mai ieri, isi merita cu prisosinta numele deoarece primavara, cand se umflau apele in valea ingusta si repede, in cascade succesive peste stanci crea un zgomot si o atmosfera infricosatoare. Valea Iadului izvoraste din statiunea Stana de Vale, adunandu-si apele din numeroase paraie si suvoaie, unele cu nume desprinse din legenda, altele care vorbesc despre intalnirea cu omul si cu viata atat de contorsionata si totusi, atat de statornica a celei mai minunate creatii dumnezeiesti. Valea Iadului se varsa, la o altitudine de 340 m, in apropiere de Halta Stana de Vale (altadata Gura Iadului), dupa un parcurs de aproximativ 52 de km. Apa care a format acest peisaj mirific izvoraste din Muntii Vladeasa, de la poalele vestice ale Vf. Poienii (1627 m), in vecinatatea statiunii Stana de Vale, adunand, intr-o prima etapa, Izvorul Minunilor, Izvorul Clocotitor, Izvorul Pacii, Izvorul Profetului, Izvorul Narcisului si Izvorul Eremitului, colectand, apoi, pe parcurs, apele a numeroase paraie: Carligate, Valea de Runc, Ciungi, Valea Gugii, Vaile Calului, Valea Lupului, Salatruc, Stravinoasa, Valea Izvorului, Paraul Morii (Paraul lu’ Bilaviz), Disor (Valea Bisericii), Toplita, Paraul Lupului, Valea Dumii, Valea Curii, Valea Saracelului, Valea Mihaiesii, Paraul Tocilelor (Toptitelor) pe dreapta, iar pe stanga: Iedutu, Murgasu, Parauta, Valea cu Calea, Hodrangusa, Valea Lesului, Valea Causului, Valea Rea, Valea Lungii, Valea Fatii, Paraul Rosu.

De-a lungul vaii, pana la confluenta cu Crisul Repede, se intind trei sate – Bulz, Munteni (Saracel) si Remeti, precum si o sumedenie de catune, raspandite pe coamele muntilor si prin raristi de foioase.

Numele celor trei sate situate pe Valea Iadului sunt stravechi. Bulzul, de exemplu, are rezonante dacice si vine, probabil, de la bulzul de mamaliga, cu care se aseamana si asezarea, in vreme ce Remetii isi, sustin unii lingvisti, sorgintea intr-un cuvant slav, filtrat de limba maghiara (Remethi, “pustnic, sihastru, singuratec”), desi localnicii cred ca el deriva din rimet, ramet (mistret, “gligan”), chiar in centrul satului existand un loc care, pana pe la 1950, se numea Scaldatoarea gliganilor. Saracel, cum era numit satul Munteni pana prin 1965, este in stransa legatura cu toponimele Dealul Saracului, Valea Saracelului, dar si cu numele de persoane Saracut si Saratoc, foarte frecvente pe cursul inferior al Vaii Iadului

Valea Iadului se spune a fi fost locuita inca de pe vremea dacilor liberi, care-si vor fi gasit, si aici, loc de refugiu din fata cuceritorilor romani, “continuitatea de locuire” dainuind si in timpul migratiilor si, mai ales, in perioada expansiunii maghiare, inclusiv in epoca aceleiasi stapaniri.

Valea Iadului supranumita de autoritatile austro-ungare Valea Talharilor, fiind ca valea a fost populata de acolitii razvratiti ai lui Horea, care-si cautau scaparea in munti, de unde ieseau la impartirea dreptatii ca niste adevarati lotri, carora le era mai draga libertatea decat viata.

Pe Valea Iadului este  un loc numit Lunca Rosie, unde Avram Iancu a luptat cu ungurii. “O curs mult sange si dintr-o parte si din alta, asa de mult ca locul si valea din apropiere s-a inrosit de atata sange. De atunci, la lunca ii zicem Lunca Rosie, iar la Vale i se zice Valea Iadului”.

O perioada din istoria Vaii Iadului la rascrucea Valea Izvorului – Valea Iadului, a fost un punct de frontiera intre Romania si Ungaria, localitatea Remeti fiind rupta in doua si pusa sub stapanire straina.

Zona turistica a Vaii Iadului a fost decoperita de turisti odata cu cea a  Statiunii Stana de Vale.  La inceputul secolului  XX cand a fost  adusa calea ferata care pe 45 km, intre Gura Iadului (Halta Stana de Vale) Remeti-Barajul Lesu si Stana de Vale facilita transportul pe o ruta in care  salbaticia, se impreuna cu ospitalitatea taraneasca  si cu extraordinara harnicie si frumusete spirituala a motului.

Mocanita sau “Sin-autobusul”  cum era numit de oamenii locului, transporta calatorii indragostiti de natura pe tot parcursul anului de la Bulz la Statiunea Stana dea Vale ce se afla la 30 km de Carpathia, de unde acestia faceau excursii si drumetii in imprejurimile fantastice ale vaii, la pesteri, cascade sau izvoare inobilate cu virtuti terapeutice.

Valea Iadului a fost unul dintre locurile preferate ale poetilor Octavian Goga si Lucian Blaga, oamenii din sat isi mai amintesc inca de prin anii 60 de cuvantarile lui Goga si de placerea de pescuit la pastrav a lui Lucian Blaga.

Farmecul iesit din comun al Vaii Iadului il dau varietatea formelor de relief, padurile de foioase si conifere, apele tumultoase croindu-si vad printre stancarii si prapastii, intr-un cuvant – salbaticia care incanta ochiul si pasul turistului si drumetului sosit pentru a se recrea, parasind  aglomeratia oraselor.

Structura reliefului este variata, cu accente de “salbaticie” si “fantezie” a naturii, luncile, valcelele, dealurile si muntii alternand, parca, in ritmurile “traganatei” omului de la munte, ceea ce face ca si solul sa fie, in buna parte arid, acoperit de paduri si fanete, aceasta, in primul rand, datorita altitudinii, dar si structurii petrografice si conditiilor climatice. Adanca si ingusta in cursul superior, Valea Iadului capata, in aceasta zona, aspect de defileu (Cheile Remetilor).

Asadar, inaltimile locului sunt cuprinse intre 340 m, la confluenta Iadului cu Crisul Repede, si 1471 m, in Vf. Piatra Seniului. Aceste suprafete au constituit, din cele mai vechi timpuri, locuri favorabile pentru asezari risipite, de tip crang, dar si pentru practicarea unei agriculturi pastorale. De asemeni, alcatuirea petrografica si structura si-au impus personalitatea in peisaj. Formatiunile cristalofiliene mezozonale si epizonale, de pilda, au imprimat reliefului un aspect masiv, cu interfluvii largi si povarnisuri domoale, in jumatatea lor superioara, dupa cum magmatitele se inscriu prin forme greoaie si masive (masivul Carligate).

Valea Iadului este pictata cu caverne, doline, avene (Gura Dracului, Hartoape), grote, ponoare si pesteri, bazinul Vaii Iadului fiind, cu circa 300 de astfel de formatiuni, unul dintre cele mai bogate din tara. Dintre cele mai importante pesteri se pot aminti: Pestera cu Apa de la Bulz (la 336 m altitudine, pe malul stang al Vaii Iadului, la picioarele unui abrupt de peste 200 m), accesibila doar speologilor; Pestera de pe Valea Lesului, populata cu coleoptere cavernicole, fiind prezente si fosile de ursi cavernicoli (Ursus Speleus); Pestera Mica, Pestera Pastorului, Pestera Ciuhandrului – cu un climat unic, de o deosebita importanta stiintifica; Pestera de pe Valea Izvorului, descoperita in timpul constructiei canalului de aductiune Iad-Dragan, este, se pare, extrem de interesanta, dar n-a fost inclusa in circuitul turistic etc.

Daca relieful asigura suportul material al tuturor activitatilor recreative, climatul impune starea lor de desfasurare. Clima blanda mai tot timpul anului, aerul ozonat, nepoluat, numeroasele cai de acces ofera posibilitatea si conditiile optime pentru drumetii si excursii – de cateva ore sau o zi, pe jos sau cu masina – la Pestera Meziad, Stana de Vale, Pestera Ursilor, Barajul Dragan, Valea Draganului, dar si la cascadele si pesterile din tinut, Valea Iadului fiind cea mai bogata zona carstica din tara (cu peste 300 de pesteri, grote si caverne inregistrate

In zona masivului Carligate, zona subalpina se dezvolta pajisti dominate de asa numita iarba stancilor si taposica, in amestec cu firuta, paiusul pestrit, parusca, mararul ursului sau patrunjelul de munte, clopotelul, dar si arini de munte, jneapanul, afinul, merisorul, ghintura, ienuparul pitic etc. Dintre animalele ce pot fi intalnite aici putem aminti capra neagra, cateva rase de rozatoare, reptile – vipera comuna, soparla de munte, gasteropode, fasa de munte, fluturasul de piatra e.t.c.

Perimetrul coniferelor, este dominat de molid, caruia i se adauga bradul, dar si paltinul de munte, scorusul, iar la parterul padurii – afinul, muschii verzi, merisorul, murul, zmeurisurile etc. Pajistile care se formeaza in poieni etaleaza o vegetatie ierboasa mezofila abundenta, dominata de paiusul rosu si taposica. Acest etaj este dominant pe masivele dintre Stana de Vale si Dealul Mare.

De aici, pana mai jos de Barajul Lesu, pe locurile mai insorite ale culmilor (Vaile Calului, Stana de Runc etc.) si, in special, pe inaltimile Muntilor Piatra Craiului, unde climatul este mai bland, apar padurile amestecate de rasinoase si fag. Speciile lemnoase care formeaza arboretele amestecate sunt fagul, molidul si bradul.

Stratul arbustiv este, si aici, slab dezvoltat. Intalnim alunul, paducelul, liliacul carpatin – iorgovan, lemnul vantului, calinul (Syringa josikaea) – element glaciar, specie endemica, in doar cateva cranguri, apoi bulbucii de munte – planta ocrotita etc.

Etajul propriu-zis al fagului domina cursul inferior al Vaii Iadului, mai ales Muntii Padurea Craiului, dar si culmile mai joase si domoale ale Muntilor Bihorului. Caracteristic pentru acest etaj este predominarea padurilor pure de fag. Daca in partea superioara a zonei apar, in cantitati mici, molidul si bradul, in partea inferioara, la fel de nesemnificativ, apar carpenul, frasinul, ulmul, gorunul etc. Stratul de arbusti este, de obicei, slab dezvoltat – in fagete. Se intalnesc, mai des, alunul, cornul, paducelul, macesul etc.

Pajistile de pe locul padurilor sau din poieni constituie cele mai pretioase fanete si pasuni din domeniul forestier (Valea Izvorului-Brusturoasa, Valea Seniului, Porumbreu, Salhij, Sipote etc.). In compozitia acestora predomina iarba vantului, peptanarita, tremuratoarea, paiusul de livezi, ovasciorul de munte, spilcuta, patrunjelul de camp, clopoteii, diferite specii de trifoi etc.

In extrem de putine zone umede (mlastini) intalnim o vegetatie saraca – de stufaris, papura, pipirig, rogoz etc.

Fauna padurilor Vaii Iadului este insemnata mai ales prin prezenta formelor de importanta cinegetica. Mamifere ca cerbul, ursul, rasul si capra neagra, pot fi vazute in timpul unor expeditii pe munte. In regiunile calcaroase mai apare jderul de piatra, iar in padurile de foioase – soarecele gulerat, veverita, lupul, jderul de padure, mistretul,caprioara, iepurele, vulpea  etc. Zimbrul, pare-se, a reprezentat, candva, fala acestor locuri. Acestora li se adauga numeroase pasari: cocosul de munte, ierunca, buha, corbul, mierla, uliul etc., iar, mai nou, lacurile de acumulare sunt vizitate de rate salbatice. Tot recent, este consemnata si aparitia berzelor iar pesterile sunt populate cu lilieci care in tipmul serilor de vara pot fi vazuti si in afra pesterilor.

Atat in apele Vaii Iadului, cat si in majoritatea afluentilor, apar pastravul indigen (, pastravul curcubeu, lipanul, mreana de munte, cleanul, cicarul, dar si racul de munte.

Valea Iadului, prin frumusetea de vis si conditiile deosebite pe care le ofera, este un astfel de topos natural, capabil a elibera si regenera, a incanta si a statornici dragostea pentru “salbaticie” si inalta comuniune spirituala cu fanbulosul natural.

“Cine a urcat o data dealurile si povarnisurilor muntilor de aici, cine s-a cuminecat o data la “preotii” padurilor de aici, cine a ingenuncheat intr-o biserica-pestera de aici, cine a ascultat o data muzica divina a cascadelor si paraielor de aici, linistea de inceput de lume a noptilor, acela, in mod sigur, va veni si a doua oara, si va reveni mereu. Fiindca aici, pe Valea Iadului, Dumnezeu s-a intrecut pe sine, conjugand materia si visul, bucuria adanca si spaima, frumusetea si salbaticia intr-o armonie structurala fara seaman. Fiindca aici, zeii cuvantului au inventat legende si cantece nepereche. Fiindca aici, omul se regaseste pe sine si conditia sa paradisiaca.” ‘Tavi Blaga.

Vama sării

Targul este organizat an de an la sfarsitul primei saptamani din luna iunie, pentru a evoca o indeletnicire straveche: comertul cu sare din inima Transilvaniei si punctul de vama catre Pasalacul otoman de la Oradea.

vama-sarii

Conform obiceiului, sarbatoarea populara incepe cu “repunerea in scena” a sosirii plutelor cu sare pe Crisul Repede, refacut simbolic de doi tineri imbracati in costume populare, care transportau pe apele din ce in ce mai mari ale raului sare din ocnele transilvane. Denumirea sarbatorii este atestata de documente din evul mediu potrivit carora la Vadu Crisului, pe raul Crisul Repede, exista un punct vamal permanent intre Regiunea libera Transilvania si Pasalacul otoman de la Oradea, in care se vamuia sarea adusa in carute sau cu plute de negustorii de sare tocmai din ocnele din centrul Transilvaniei.

Marturie legata de aceasta activitate este turnul aflat pe o stanca verticala, construit la opt metri inaltime fata de sol. Sapat in stanca, cu ferestre de observatie, turnul dateaza din jurul anului 1200 si era destinat supravegherii traficului pe Cris si drumului de pe malul stang al raului.

La baza lui mai exista si azi fiarele de care se agatau plutele pentru oprire si vamuire. In timp, aici s-au adunat si alti negustori pentru a-si comercializa produsele, in principal, alimentare sau obiecte casnice ori gospodaresti facute din lemn dand nastere renumitului targ de la Vama Sarii..